Handballu

ISTORIC

Handbalul este un joc sportiv de mare atractivitate si spectaculozitate, bazat pe viteza de deplasare si de executie a jucatorilor, carora le pretinde o inalta pregatire atletica, forta si rezistenta, gandire tactica si o perfecta armonizare in cadrul echipei.

La noi in tara este mentionat prin 1922 la Sibiu, forma sa initiala de joc fiind intre doua echipe a cate 11 jucatori, pe un teren ca si cel de fotbal. In 1928, la Reghin se infiinteaza prima echipa feminina. Din 1926 apar mentiuni despre handbalul in 7, numit «Hazena», in Cehoslovacia si Iugoslavia; la inceput, acest handbal redus se practica numai de femei. Dupa 1930, handbalul in 11 patrunde in Moldova, Banat, Muntenia.

La Jocurite Olimpice din 1936 participa si echipa tarii noastre, care se claseaza pe locul V. In acelasi an se constituie Federatia Romana de Handbal. In 1947-1948 ia fiinta campionatul national de handbal baieti si fete, iar in 1950 se organizeaza divizia pentru echipe masculine.

Prima mare afirmare ne-o aduce medalia de aur cucerita de fetele noastre la Festivalul Mondial al Tineretului din 1955. Tot fetele devin, in 1956, campioane mondiale la handbal in 11, iar in 1962 si la handbal in 7.

Echipa masculina cucereste primul titlu de campioana mondiala in 1961. Ultirnul an de existenta al handbalului in 11 este 1963, dupa care viteza, spectaculozitatea, numarul mare de goluri si dezvoltarea rapida a handbalului in 7 inving definitiv. In perioada care a urmat, baietii nostri ne aduc mari satisfactii la campionatele mondiale si Jocurile Olimpice, unde cuceresc medalii de aur, argint sau bronz.
TEHNICA JOCULUI

Handbalul este un joc de echipa, aceasta fiind alcatuita din 7 jucatori (6 jucatori de camp si 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuti 12 jucatori; cei 5 jucatori, de rezerva, pot schimba, oricand in timpul jocului, pe cei din teren. Jocul consta in incercarea de a introduce mingea in poarta echipei adverse si de a apara in acelasi timp propria poarta impotriva atacurilor adverse. Mingea se joaca cu mainile, dar este permisa atingerea ei cu orice parte a corpului (cu exceptia picioarelor de la genunchi in jos); portarul poate folosi si picioarele pentru a-si apara poarta.

Jucatorul, in posesia mingii, are dreptul sa se deplaseze maximum 3 pasi cu mingea in mana, dupa care trebuie sa o paseze. Pentru parcurgerea unei distante mai mari, jucatorul trebuie sa dribleze ca la baschet. Mingea poate fi tinuta in mana maximum 3 secunde. La inceputul fiecarei reprize, sau dupa marcarea unui gol, jocul se reia de la centrul terenului, de catre echipa care a primit golul.
Dupa trecerea timpului de joc a primei reprize, echipele isi schimba terenurite pentru a se juca repriza a doua.

Meciul este condus de 2 arbitri, ajutati de un secretar si un cronometror. Terenul de joc cuprinde un camp de joc avind forma unui dreptunghi si doua spatii de poarta. Poarta este asezata pe mijiocul fiecarei linii de fund (linia de poarta) si are dimensiunile de 2 m inaltime si 3 m latime, fiind prevazuta cu plasa. Spatiul de poarta este zona aflata la 6 m in fata portii, in care nu poate actiona decat portarul.

Linia de aruncare libera este marcata intrerupt la distanta de 9 m in fata portii; linia de aruncare de la 7 m se afla in fata fiecarei porti.

Mingea este confectionata din piele sau material sintetic, avand o circumferinta de 58-60 cm si o greutate de 425-475 gr; pentru femei si juniori mingea este de 54-56 cm si de 325-400 gr. Jocul de handbal permitand o angajare directa intre adversari poate deveni dur si periculos; pentru a preveni aceasta deformare nedorita a jocului, regulamentul este foarte exigent in ceea ce priveste actiunile periculoase ale jucatorilor.

Elementele tehnicii de baza sunt urmatoarele: pozitia fundamentala a jucatorului, miscarea sa in teren, tinerea, prinderea si aruncarea mingii, driblingul, fentele, aruncarea la poarta, care poate fi de pe loc, din alergare sau saritura, scoaterea mingii de la adversar, blocarea de catre aparatori a aruncatorilor la poarta si tehnica de aparare a portarului.

In lumea handbalului, multi jucatori romani au contribuit direct la imbogatirea continutului tehnicii sportive, stilul lor de joc creand noi procedee tehnice, asa cum au fost: Virgil Hnat cu aruncarea prin evitare, Maricel Voinea cu «efectul Maricel», Vasile Stinga, prin «plutire» si prin varietatea aruncarilor din saritura, Cornel Penu si N. Munteanu, portari celebri care au ridicat valoarea acestui post.

Competitii: La noi in tara sunt organizate numeroase intreceri in cadrul competitiei sportive nationale. A intrat in traditie «Trofeul Carpati», competitia internationala pe care o organizeaza anual Federatia Romana de Handbal.

Daca aruncati cu usurinta cu piatra sau cu mingea de oina si daca indragiti acest sport, inscrieti-va la sectia de handbal pentru copii sau juniori, a asociatiei sau clubului sportiv din apropiere!

Acolo, sub indrumarea unui specialist, veti patrunde tainele acestui joc sportiv, veti dobandi maiestria necesara pentru a participa la competitii si, cine stie, peste cativa ani poate va vom aplauda in echipa Romaniei.

VOCABULAR

Aruncare - trimiterea sau sutarea mingii, poate fi efectuata cu doua maini (la aut) sau cu o mana(cand se suteaza la poarta), cu sau fara fenta, de pe loc, din alergare, din saritura etc.
Circulatia Jucatorilor - schimbul rapid de locuri in teren, efectuat de jucatorii echipei in atac.
Circulatia Mingii - pase efectuate rapid, derutant pentru adversari. cu scopul de a se gasi momentul cel mai favorabil pentru tras la poarta.
Contraatac - actiune rapida de atac a echipei aflata in aparare, care surprinde de obicei pe adversar. Este si o maniera tactica, intalnita in mai multe jocuri sportive (polo, hochei, fotbal, baschet s.a.).
Dublaj - actiunea de a ajuta coechipierii in aparare.
Paravan - situatie tactica realizata de unul sau mai multi jucatori, cu scopul de a masca intentia ofensiva a unui coechipier.
Pivot - jucator cu sarcini ofensive speciale, fiind varf de atac.
Repliere - actiune organizata, de regrupare a jucatorilor in teren.